Guvernul României a aprobat, joi, 27 august 2026, lista perimetrelor eoliene offshore care pot fi concesionate în sectorul românesc al Mării Negre — primul pas concret spre construirea unei industrii eoliene marine complet noi pentru țară, cu un impact economic estimat între 16 și 27 miliarde de euro.
Ce aprobă, de fapt, decizia
Hotărârea de Guvern are caracter strategic, nu operațional — nu acordă automat dreptul de a construi nimic. Fiecare proiect va trebui să treacă ulterior prin proceduri separate de concesionare (licitații competitive), autorizare și evaluare a impactului asupra mediului. Ce face decizia de acum: deschide oficial calea pentru inițierea acestor proceduri, pas premergător obligatoriu, nu licitația în sine.
Cifrele primei faze
Prima fază cuprinde trei perimetre: unul de 1.900 MW și două de câte 600 MW, totalizând 3,1 GW — aproape exact ținta legală de 3.000 MW instalați până în 2035. Planul identifică deja și etape ulterioare: o a doua fază cu două zone suplimentare cu fundație fixă (2,4 GW combinat) și o a treia fază, o zonă de 6 GW în ape adânci, care ar necesita turbine plutitoare — tehnologie încă neinstalată la scară comercială în România. Potențialul total pe termen lung în zona economică exclusivă a țării la Marea Neagră ajunge, teoretic, la 7-11,5 GW.
De unde vine cifra de miliarde
Estimarea de 16-27 miliarde € vine chiar din documentul guvernamental, ca proiecție a impactului economic pozitiv — investiții atrase, lanțuri de aprovizionare noi, locuri de muncă. Separat, un studiu diferit al Băncii Mondiale din 2024 estimează, într-un scenariu mai amplu, investiții de până la 19 miliarde € până în 2035, cu adăugarea a 7.000 MW capacitate și 77.000 de locuri de muncă — cifre dintr-o sursă distinctă, care nu trebuie confundate cu estimarea guvernamentală.
Cadrul legal — România, prim-mover regional
Decizia de acum pune în practică Legea nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore, adoptată pe 9 aprilie 2024 — moment în care România a devenit prima țară riverană la Marea Neagră cu un cadru legislativ dedicat pentru acest tip de producție energetică. Legea desemnează Ministerul Energiei ca autoritate competentă pentru concesionare și prevede eligibilitate pentru sprijin prin Contracte pentru Diferență, mecanismul deja folosit și la proiectele solare mari din țară. Roadmap-ul tehnic care a stat la baza legii a fost realizat cu sprijinul Băncii Mondiale și IFC, finanțat prin Instrumentul de Sprijin Tehnic al Uniunii Europene.
Când apar primele turbine
Estimările de calendar variază: roadmap-ul din 2024 indică 2032 ca reper pentru primele capacități funcționale, față de o estimare mai veche și mai optimistă, din 2023, care plasa primul MWh în rețea încă din 2030. Ținta legală oficială rămâne cei 3.000 MW instalați până în 2035 — proiecte offshore durează, de regulă, ani buni între licitație și punerea în funcțiune, așa că 2032 pare reperul mai realist.
Parte dintr-un tipar, nu un anunț izolat
Decizia se leagă direct de alte mișcări recente ale României pe energie regenerabilă — proiectele solar plus stocare precum Părău 2, finanțat de EBRD, și capacitățile record conectate la rețea în 2026. Eolianul offshore adaugă o a treia direcție majoră, alături de solar și stocare, la strategia energetică a țării.
Concluzie
România se poziționează, cel puțin pe hârtie, ca lider regional pe eolian offshore la Marea Neagră — nicio altă țară riverană (Bulgaria, Turcia) nu are încă un cadru legislativ la fel de avansat. Rămâne de văzut dacă procedurile competitive promise chiar pornesc la timp și dacă termenele de 2032-2035 rezistă presiunilor tipice oricărui proiect energetic de infrastructură majoră.
Fii primul care comentează acest articol!